FLOCULAȚIE
În domeniul chimiei, flocularea este procesul prin care particulele coloidale ies dintr-un precipitat sub formă de floculent sau fulgi dintr-o suspensie, fie spontan, fie prin adăugarea unui clarificator. Acest proces diferă de precipitare prin faptul că coloidul este suspendat în lichid doar ca o dispersie stabilă înainte de floculare și nu este de fapt dizolvat în soluție.
Coagularea și flocularea sunt procese importante în tratarea apei. Acțiunea de coagulare constă în destabilizarea și agregarea particulelor prin interacțiunea chimică dintre coagulant și coloid și flocularea și precipitarea particulelor instabile prin coagularea lor în floculare.
DEFINIȚIA TERMENULUI
Conform IUPAC, flocularea este „procesul de contact și aderență prin care particulele unei dispersii formează aglomerări de dimensiuni mai mari”.
Practic, flocularea este procesul de adăugare a unui floculant pentru a destabiliza particulele încărcate stabile. În același timp, flocularea este o tehnică de amestecare care promovează aglomerarea și contribuie la tasarea particulelor. Coagulantul comun este Al2(SO4)3•14H2O.
Domeniu de aplicare
TEHNOLOGIA DE TRATARE A APEI
Flocularea și precipitarea sunt utilizate pe scară largă în purificarea apei potabile și în tratarea apelor uzate, pluviale și industriale. Procesele tipice de tratare includ grătarele, coagularea, flocularea, precipitarea, filtrarea particulelor și dezinfecția.
CHIMIA SUPRAFEȚEI
În chimia coloidală, flocularea este procesul prin care particulele fine sunt aglomerate. Flocul poate apoi pluti la suprafața lichidului (opalescent), se poate depune pe fundul lichidului (precipita) sau se poate filtra cu ușurință din lichid. Comportamentul de floculare al coloidului din sol este strâns legat de calitatea apei dulci. Dispersia ridicată a coloidului din sol nu numai că provoacă direct turbiditatea apei din jur, dar provoacă și eutrofizare din cauza absorbției nutrienților în râuri, lacuri și chiar în coca submarinelor.
CHIMIE FIZICĂ
În cazul emulsiilor, flocularea descrie agregarea picăturilor individuale dispersate, astfel încât picăturile individuale să nu își piardă proprietățile. Astfel, flocularea este etapa inițială (coalescența picăturilor și separarea fazei finale) care duce la îmbătrânirea ulterioară a emulsiei. Floculanții sunt utilizați în îmbogățirea mineralelor, dar pot fi utilizați și în proiectarea proprietăților fizice ale alimentelor și medicamentelor.
DEFLOCULARE
Flocularea inversă este exact opusul floculării și este uneori numită gelificare. Silicatul de sodiu (Na2SiO3) este un exemplu tipic. Particulele coloidale sunt de obicei dispersate la intervale de pH mai mari, cu excepția tăriei ionice scăzute a soluției și a predominanței cationilor metalici monovalenți. Aditivii care împiedică formarea de floculant de către coloizi se numesc antifloculanți. Pentru flocularea inversă prin bariere electrostatice, efectul floculantului invers poate fi măsurat prin potențialul zeta. Conform Dicționarului Enciclopedic de Polimeri, antiflocularea este „o stare sau o stare de dispersie a unui solid într-un lichid în care fiecare particulă solidă rămâne independentă și neconectată de vecinii săi (la fel ca un emulgator). Suspensiile nefloculare au valori de randament zero sau foarte scăzute”.
Flocularea inversă poate fi o problemă în stațiile de epurare a apelor uzate, deoarece duce adesea la probleme de tasare a nămolului și la deteriorarea calității efluentului.
Data publicării: 03 martie 2023