Floculare
În domeniul chimiei, flocularea este procesul prin care particulele coloidale ies dintr -un precipitat sub formă de floccule sau fulgi dintr -o suspensie, fie spontan, fie prin adăugarea unui clarificator. Acest proces diferă de precipitațiile prin faptul că coloidul este suspendat doar în lichid ca o dispersie stabilă înainte de floculare și nu este dizolvat de fapt în soluție.
Coagularea și flocularea sunt procese importante în tratarea apei. Acțiunea de coagulare este de a destabiliza și de a agrega particulele prin interacțiunea chimică între coagulant și coloid și flculul și precipită particule instabile prin coagularea lor în floculare.
Definiție termen
Potrivit IUPAC, flocularea este „procesul de contact și aderență prin care particulele dintr -o dispersie formează grupuri de dimensiuni mai mari”.
Practic, flocularea este procesul de adăugare a unui floculant pentru a destabiliza particulele încărcate stabile. În același timp, flocularea este o tehnică de amestecare care promovează aglomerarea și contribuie la decontarea particulelor. Coagulantul comun este Al2 (SO4) 3 • 14H2O.
Câmp de aplicație
Tehnologia de tratare a apei
Flocularea și precipitațiile sunt utilizate pe scară largă în purificarea apei potabile și în tratarea apelor reziduale, apei pluviale și a apelor uzate industriale. Procesele tipice de tratament includ grătare, coagulare, floculare, precipitații, filtrare a particulelor și dezinfectare.
Chimie de suprafață
În chimia coloidală, flocularea este procesul prin care particulele fine sunt agitate. FLOC poate pluti apoi în partea de sus a lichidului (opalescent), se va așeza pe partea de jos a lichidului (precipitată) sau se filtra ușor din lichid. Comportamentul de floculare al coloidului solului este strâns legat de calitatea apei dulci. Dispersia ridicată a coloidului solului nu numai că provoacă turbiditatea apei înconjurătoare, dar provoacă și eutrofizarea din cauza absorbției nutrienților în râuri, lacuri și chiar cu carena submarină.
Chimie fizică
Pentru emulsii, flocularea descrie agregarea picăturilor unice dispersate, astfel încât picăturile individuale să nu -și piardă proprietățile. Astfel, flocularea este etapa inițială (coalescența picăturilor și separarea finală a fazei) care duce la îmbătrânirea ulterioară a emulsiei. Floculanții sunt folosiți în beneficiile minerale, dar pot fi utilizate și în proiectarea proprietăților fizice ale alimentelor și medicamentelor.
Defloccula
Flocularea inversă este exact opusul floculării și este uneori numit gelling. Silicatul de sodiu (Na2SIO3) este un exemplu tipic. Particulele coloidale sunt de obicei dispersate la intervale mai mari de pH, cu excepția rezistenței ionice scăzute a soluției și a dominanței cationilor metalici monovalenți. Aditivii care împiedică coloidul să formeze flocule se numesc antifloculante. Pentru flocularea inversă prin bariere electrostatice, efectul floculantului invers poate fi măsurat prin potențialul zeta. Conform Dicționarului Enciclopediei de Polimeri, antifloccularea este „o stare sau o stare de dispersie a unui solid într -un lichid în care fiecare particulă solidă rămâne independentă și neconectată cu vecinii săi (la fel ca un emulgator). Suspensiile care nu sunt floculatoare au valori de randament zero sau foarte mici ”.
Flocularea inversă poate fi o problemă în stațiile de tratare a apelor reziduale, deoarece duce adesea la probleme de soluționare a nămolurilor și deteriorarea calității efluenților.
Timpul post: 03-2023 MAR